Dezvoltarea copiilor

Ce împiedică dezvoltarea firească a copilului tău? Putem consideră ca dacă știe multe s-a și dezvoltat corespunzător, din punct de vedere psihologic și chiar spiritual? În cadrul acestui articol, dorim să evidențiem câteva greșeli frecvente ale părinților, în încercarea de a ne dezvolta copiii! Cu siguranță, noi vrem doar binele celor mici, dar trebuie să acceptăm că ceea ce înțelegm noi prin bine s-ar putea să nu corespundă nevoilor lor!

În cartea profesorului Dimitri Avdeev, Nervozitatea la copiii și adolescenți, apărută la editura Sophia, (București, pp. 35-42) am găsit următoarele:

„Dezvoltarea intelectuală de timpuriu a copiilor prin tot felul de metode este o modă. […] Mamele  decid că micuțul trebuie să fie supus literalmente încă din scutece unor enorme solicitări informaționale. Ele văd în primul rând aici chezășia unei cariere de succes. Din păcate, această părere larg răspândită este greșită. Viața demonstrează că nu există o asemenea legătură.

[…] Din păcate, instruirea copilului este adeseori numai un pretext pentru a etala în fața cunoscuților capacitățile lui neobișnuite. După a zecea rugăminte de tipul: ”Hai, arată-i lui tanti Lena cum citești tu!”, copilul de trei ani își dă seama: „Eu nu învăț pentru că mă interesează pe mine, ci ca să le las cu gura căscată pe prietenele mamei” – și atunci cititul devine cea mai nesuferită dintre activități.

Citește și: 5 comportamente care îndepărtează copiii de părinți

Câteodată părinții confundă două noțiuni: dezvoltarea timpurie și instruirea timpurie.

Dezvoltarea copilului are loc începând chiar din primele zile de viață. La o vârstă fragedă se formează dezvoltarea psihică a copilului. În primii trei ani sunt puse bazele capacităților fundamentale: setea de cunoaștere, siguranța de sine și încrederea în alți oameni, capacitatea de a se orienta spre un scop și perseverența în urmărirea acestuia, imaginația, creativitatea.

În ultima vreme însă prin „dezvoltare” se înțelege dobândirea de cunoștințe și deprinderi. Copilul e „îndopat” cu litere și cu cifre, deși asta nu are nici o legătură cu dezvoltarea.

Instruirea timpurie, nu numai că nu-l dezvoltă pe copil, ci chiar îi frânează dezvoltarea normală, pentru că dezvoltarea e mai întâi de toate formarea la copil a inițiativei, a independenței, a interesului față de viața înconjurătoare.  […] Semnificativă pentru dezvoltare este doar experiența care trece prin mânuțele, prin emoțiile, prin mintea lui… Micuțul trebuie să alerge, să pună mâna pe toate, să demonteze niște obiecte să vadă cum sunt făcute. Și să obțină satisfacție din asta. Toată bucuria lui vine din faptul că vede că face ceva singur și vede cum din asta rezultă ceva.

Majoritatea psihologilor pediatri sunt categoric împotriva dezvoltării timpurii.

Aceasta inhibă activitatea proprie a copilului, spiritul lui de inițiativă, face să-i scada capacitățile creative. Acești copii nu știu să își organizeze activiatea: ei așteaptă tot timpul să li se spună ori să li se arate. Pe măsură ce cresc la ei apar anxietatea, frica de răspunsul greșit și de nota proastă. Teama că o să facă ceva greșit le blochează capacitățile creative și cognitive: curiozitatea, mirarea. Părinții, străduindu-se să le accelereze dezvoltarea, dimpotrivă, le-o frânează.

Citește și: Ce învață copiii de la noi dacă ne pierdem cumpătul?

Cea mai bună metodă de dezvolate a copilului este constituită de comunicare și de joacă. Discutați mereu cu cel mic. Nu-i răpiți bucuria simplă de a se juca. Nu trebuie să-i spuneți copilului: „Uite, acum o să te învăț!”. Lăsați copilul să se ocupe cu ceea ce-l interesează, nu cu ceea ce aveți voi în program. Pe parcusul oricărui joc, cunoștinele vin singure. Pentru joaca împreună este importantă buna dispoziție a părinților și a micuțului, iar lucrul cel mai important este ca mediul unde crește acesta, să fie sfințit prin rugăciune, prin Tainele Bisericii, ca harul lui Dumnezeu să-i hrănească sufletul.”

Țineți minte că miza principală nu este să oferim multă informație copiilor, ci multe experiențe de viață.

Acumularea de informații poate crea aparența unei dezvoltări normale, dar numai experiențele de viață o garantează. Oricât ar fi de greu – chiar după orele de muncă și nenumărate alte probleme zilnice – să ne străduim să le oferim multă interacțiune și asistență în explorarea mediului înconjurător. Nimeni altcineva nu poate face ceea ce Dumnezeu ne cere nouă părinților să facem!

Vă dorim multă înțelepciune în dezvoltarea copiilor dumneavoastră!