„Atenții” pentru doamna educatoare
Am avut copii la grădiniță în ani diferiți, în grupe diferite, la doamne diferite. Ce am găsit însă la fiecare generație este colectivul de părinți format, cu mici diferențe, din următoarele tipologii:
– Neimplicații: ajung mai rar la grădiniță (pe copil îl aduce bunica), la sedințe nu participă, tragi de ei să achite opționalele sau masă. Nu-i interesează ce învață copilul, atâta timp cât au unde să-l lase 8 ore. Nu sunt pe grupurile de whatsapp sau Facebook. Când lipsește copilul, nu vin niciodată cu explicații.
–Moderații: nu sunt foarte vocali. De obicei se supun hotărârilor luate de ceilalți părinți. Nu pun multe întrebări, sunt oameni cu care se lucrează ușor. Răspund pe whatsapp doar la chestiuni importante. Când copilul lipsește, doamna știe motivul.
–Implicații: nucleul grupului de părinți, cei care hotărăsc suma de bani pentru cadoul de Crăciun sau 8 martie. Cei care însoțesc copiii la Grădina Zoologică sau la teatru; oricând disponibili la apelul doamnei, constant implicați în activitățile grupei. Ei inițiază și moderează discuțiile pe grupuri, știind mereu ce au lucrat copii la grupă și ce trebuie dus a doua zi. Când copilul lipsește, postează anunț pe grup cu motivul.
–Elitiștii: în fiecare grupă, în fiecare an există (cel puțin) un părinte, de obicei o mamă care știe mai bine decât toți ceilalți părinți preferințele doamnei, ziua de naștere și alte detalii mult prea personale. Ea ridică ștacheta când e vorba de suma de bani sau cadou (propune dublarea sumei sau un brand de poșeta de care „inferiorii” abia au auzit). Când copilul lipsește, ceilalți părinți află toate detaliile: cât a fost febra maximă, ce culoare au avut mucii, regimul alimentar de urmat. În fiecare zi doamna trebuie să răspundă întrebărilor: Câte linguri de ciorbă a mâncat? De câte ori a fost la baie? S-a certat cu Georgel? Pe grupul părinților, nu au nicio reținere să jignească sau să critice.
–Minoritarii: o categorie aflată în creștere in ultimii ani. Oameni relaxați, care știu ce fel de copil au crescut și care înțeleg că anii de grădiniță sunt doar o perioadă din viață, nu maximul ei. Ei investesc în timp de calitate cu copiii lor, în plimbări si experiențe care să deschidă ochii si inimile copiilor. Când e vorba de bani și cadouri EI ȘTIU CĂ TREBUIE SĂ FIE SIMBOLICE , așa că sunt moderați, nu din sărăcie sau zgârcenie, ci din bun simț, pentru un viitor mai curat. Relația cu doamna este constructivă pentru binele copilului.
Dragi părinți,
Un cadou mare, frumos ambalat nu compensează lipsa educației de acasă, nici nu suplinește implicarea părinților în creșterea copilului. Aruncăm banii pe care nu-i avem ca să „nu ne facem de râs”, punând de multe ori doamnele in situații jenante. Pentru ca ele sunt victime ale acestui comportament, alimentat de PĂRINȚI. Ne plângem ca țara se duce de râpă, ca toate merg prost și totuși umblăm cu plicuri și cadouri exagerate și neinspirate (gel de duș de 180 de lei, poșetă care nu este pe gustul doamnei, coliere prea scumpe). Un profesor serios, o doamnă educatoare care impune respect sau o invățătoare apreciată nu se țin cu atenții, ci cu sprijin, ca într-o echipă. Dacă vreți să-i faceți doamnei o bucurie, învățați-vă copiii să salute, să se poarte frumos cu colegii, să fie politicoși; stați cu ei, spuneți-le povești, arătați-le lumea. O astfel de „atenție” valorează mai mult decât o poșetă sau un set de bijuterii.
Dacă nu mă credeți pe mine, „aia cu mulți copii”, întrebați-le pe doamne ce preferă.
PS: Acest articol este pentru și despre parinți, NU despre educatori, invătațori sau profesori!