Am fost sigură că voi avea Coronavirus, dar Dumnezeu a făcut o minune

Poate că mulți dintre noi stăm acum cu frica în sân. Sau poate ne-am mai obișnuit. Oricum, cert e că am auzit multe persoane, care, parcă în această perioadă au început să le doară și gâtul și capul, ochii parcă le sunt roșii, pe alocuri mai și tușesc. Atâtea semne care se aseamănă cu cele ale virusului care pare să ia stăpânire pe întreg globul pământesc.

Stau în casă cu copiii de șase săptămâni și un pic. La bloc, într-un apartament cu două camere. Mulțumim lui Dumnezeu, avem ce ne trebuie. Avem loc de muncă, ceea ce ne face mai fericiți ca mulți, probabil. Dar, vă mai zic ceva. În fața Covidului, când îl simți că e lângă tine, nu mai contează astea. Te gândești doar să scapi. Să fie copiii și familia ta bine.

Cam la două săptămâni de când a început starea de urgență la noi în țară, am fost anunțați, că o colegă, credincioasă de-a soțului a intrat în contact direct cu cineva care a fost depistat cu Covid.

A fost printre primele cazuri din Cluj. O bătrânică învârstă. A fost internată în spital cu probleme de sănătate, după care a fost lăsată acasă. Pentru că nu avea pe nimeni, i-a cerut colegei soțului s-o ajute cu cumpărături și ce mai avea nevoie. Aceasta, a ajutat-o cu drag. A îmbrățișat-o și s-a rugat pentru ea. La 2 zile după întâlnire, a aflat că bătrânica are Coronavirus. Imaginați-vă ce era în mintea colegei. Mamă a trei copiii. Începuse să se simtă rău. A chemat ambulanța, i-au spus să stea acasă și că îi vor urmări parcursul, de acasă. Automat, toți colegii soțului s-au alarmat. Au fost și ei în contact direct, după ce aceasta a fost la muncă. Familiile lor, și a noastră, la fel eram expuși. Nu știam ce urmează, ce se poate întâmpla și ce nu. Îmi amintesc și acum telefonul soțului.

Era liniștit. Mi-a zis să ne păstrăm calmul. Să ne pregătim pentru orice. E mai bine așa.

Dumnezeu mi-a dat curaj și putere. Mi-am luat copiii de 4 și aproape 6 ani să le explic, pe cât puteau ei înțelege situația. Le-am spus că e posibil să ne îmbolnăvim, să mergem în spital. Nu știm ce se va întâmpla cu noi. Le-am cerut să ne rugăm. Au fost tare simpatici. Nu știu cum, dar nici ei nu s-au speriat. Cel mic a fost simpatic tare. Zicea: „Doamne, dacă ne îmbolnăvim, să ne îmbolnăvim toți deodată, ca să stăm cu toții în aceeași cameră la spital. Iar dacă ne iei în Cer, să ne iei împreună, ca să putem să ne jucăm cu toții ascunsea cu îngerașii. Fără tati nu se poate, că el face glume când numără, mama ne ajută să găsim cele mai bune ascunzători, iar Sara e mereu complicea mea. Deci cu toții, nu pe rând. Oriunde am fi. Dar mai bine să ne ajuți să nu luăm nici un virus. Mai avem multe de rezolvat aici pe pământ.”

Citește și: 4 moduri prin care se poate trece peste crizele familiale

Ce e în mintea lor, micuții. 😊 Au o nevinovăție, un fel aparte de a trata problemele. Nu fac atâta tragedie, precum noi, adulții. Cu siguranță Dumnezeu ascultă rugăciunile celor mici.

M-am ridicat de la rugăciune și mă întrebam ce ar trebui să fac. Mă gândeam mai serios ca niciodată ce aș face dacă ar fi ultima zi. Apoi am realizat că s-ar putea să avem o așteptare până la niște răspunsuri concrete. Iar dacă tot stau în tensiune, nu-mi face bine. Așa că, am dat drumul la muzică creștină și mi-am văzut în continuare de treabă. Cu deplină încredințare că suntem în Mâna lui Dumnezeu. El are un plan cu noi. Nu putem controla situația. Dar putem să alegem să ne încredem în El.

De multe ori am cerut pace în necazuri și încercări. Și Dumnezeu mi-o dădea. Însă dura un pic. De data aceasta, a venit pe nesimțite. Eram efectiv liniștită.

A durat o săptămână până când s-a aflat rezultatul exact al analizelor. Au fost zile în care colega soțului se simțea rău. Zile în care aveau simptome clare. Teste făcute, etc. Și a urmat primul test NEGATIV, urmat de al doilea negativ. A fost WOW! Dumnezeu ne-a confirmat că ne iubește și că este alături de noi.

Cum e posibil să îmbrățișezi o persoană cu covid, fără nici un echipament pe protecție, și totuși să nu iei nimic?

Aceasta era întrebarea care se afla pe buzele tuturor. Dragilor, la Dumnezeu, totul este posibil. Nu zic să fim indiferenți. Să nu respectăm ceea ce spun autoritățile. E absolut necesar să ne protejăm, cum am fost îndemnați. Însă, doresc să vă încurajez. E o perioadă grea, însă cred că v-a trece cu ajutorul lui Dumnezeu. De noi ține cât de mult ne întoarcem sau nu fața către El. Cum tratăm problemele atunci când vin și cum acceptăm planul lui Dumnezeu pentru viețile noastre.

Citește și: Mici bucurii din perioada de izolare

Avem multe de învățat de la copii. O, dacă am putea să avem și noi sufletul curat ca al lor, lumea aceasta ar fi mai bună.

Vă încurajez să tratați fiecare problemă cu credință și maturitate. Dacă Dumnezeu v-a vrea ca tu să treci printr-o anumită încercare, vei trece. Nu vei putea fugi nicăieri. Important este cum vei trece? Ce vei învăța din ea?

Curaj și credință în încercări vă doresc!

Cristina Turbuțan