7 PASAJE BIBLICE pentru PĂRINŢI

Ce are de spus Biblia părinţilor de azi? Iată cele mai importante şapte principii scripturistice de parenting.

1. Și poruncile acestea, pe cari ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi. (Deuteronom 6:6,7)

Unul dintre rolurile cele mai importante pe care le avem noi, părinţii, este acela de educatori. Suntem primii profesori ai copiilor noştri. Materia pe care o predăm se numeşte vieţuire. Întrebarea cea mai importantă pe care o pun copiii este: cum să trăim fericiţi? Iar manualul cel mai bun după care predăm este Biblia. De ce? Pentru că în ea se găsesc instrucţiunile (a se citi poruncile) lui Dumnezeu pentru a trăi o viaţă fericită.

2. Învață pe copil calea pe care trebuie s–o urmeze și, când va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. (Proverbe 22:6)

Jordan Peterson, ilustrul psiholog canadian, în bestseller-ul 12 reguli de viaţă intitulează capitolul pentu părinţi astfel: Nu-ţi lăsa copiii să facă lucruri care te vor enerva. Sună egoist. Nu? Aproape brutal! Aşa mi s-a părut şi mie. La prima vedere. Dar este adevat. Dacă îi învăţăm pe copii de mici calea cea bună, când vor deveni mari ne vor face cinste. Şi vor preda lecţiile învăţate copiilor lor.

3. Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. (Efeseni 6:1)

Dacă ei trebuie să asculte, noi trebuie să îi învăţăm. O, voi accentua cât voi putea aspectul acesta. Părinţii sunt datori să îşi educe odraslele. Cei şapte ani de acasă, bunele maniere, răspunsurile la „de ce-urile” curioase, cuvintele magice „mulţumesc”, „iartă-mă” şi „te rog” sunt pe lista de discipline parentale. Dar mai ales instruirea în credinţa creştină. De ce? Pentru că astfel vor câştiga nu doar „pământul”, ci şi cerul.

4. Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Cum îi putem întărâta la mânie pe copiii noştri? Făcând promisiuni şi încălcându-le. Observând comportamente greşite şi neimplicâdu-ne în corectarea lor. Refuzându-le timpul cu noi. Râzând de defectele lor. Şi asta nu e bine. E timpul pentru o schimbare.

5. Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțu (Filipeni 4:6)

Copiii sunt cel mai bun termometru. Ei preiau temperatura nocivă a fricilor părinţilor şi o multiplică exponenţial. În loc să vorbim despre îngrijorările noastre în faţa lor, mai bine ne-am aşeza pe genunchi împreună cu ei pentru a le mărturisi cerului. Un exemplu… Matias a fost martorul propriei minuni atunci când Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui (a noastre) în legătură cu pământul care venea continuu peste geamul camerei lui din cauză că vecinul întârzia să construiască gardul de susţinere. Iată un moment fantastic în viaţa spirituală a fiului meu.

6. Tu (fiule n.n), însă, ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, dragostea mea, răbdarea mea. (2 Timotei 3:10)

Cel mai bun mod de a-i învăţa pe copii este exemplul personal. Astfel, faptele noastre strigă mai tare decât vorbele noastre. Şi asta e de bine.

7. Dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? (Evrei 12:9)

Atenţionare pentru părinţii „moderni” (sau, mai corect, „terni”): să nu cădem în cursa de a nu-i pedepsi pe copii atunci când trebuie. Asta le-ar pricinui un mare rău pe termen lung. Sigur, cu măsura potrivită diferenţei de vârstă şi de gabarit.

Dragi părinţi, meditaţi, comentaţi şi aplicaţi aceste principii. Vă vor salva de mult stres.

Gabriel Braic, 15.08.2018