Cum ordonăm priorităţile în familie

Nu demult am avut ocazia să susţin, prin grija Organizaţiei Creştine Agape, workshopul cu tema: „Cele 5 întrebări esenţiale pentru orice familie”. Iată-le: „Când şi cum devenim o familie?”, „Când şi câţi copii vom face? ”, „Cum vom cheltui banii?”, „Cum vom rezolva crizele?”, „Cum ne vom împărţi atribuţiile? ”.

După un „strigăt de ajutor”, lansat dinainte pe contul meu de facebook, mai mulţi prieteni mi-au sugerat câteva întrebări la care ar merita să medităm. Pentru că timpul la eveniment s-a scurs prea repede, am decis că voi răspunde la întrebarea bonus printr-un articol. A venit timpul lui. Timpul ordonării priorităţilor în familie.

Chestiunea este extrem de importantă pentru că în funcţie de răspunsul la această întrebare, se întâmplă unul sau mai multe lucruri benefice. De pildă, familia se poate concentra asupra lucrurilor importante. Cu adevărat importante. Viaţa membrilor familiei se ordonează prin simplificare. Ordinea care începe să domnească va conduce la sentimentul eficienţei în acţiunile întreprinse. Şi mai mult, decongestionarea de activităţi inutile propulsează familia pe traiectoria succesului.

Totuşi, cum ar trebui să arate lista de priorităţi a unei familii? Aşa: 1., 2., 3…

Teoretic vorbind El este numărul unu. Practic…? Înainte de orice a fost El. Prin El, soţi şi copii coexistă. Datorită iubirii Lui a început iubirea lor. El este cel care a scânteiat viaţa în pântecul mamei, copiii, rodul iubirii celor doi. Atunci când îl punem pe Dumnezeu în prim plan, toate celelalte capătă sens, contur şi esenţă. Au semnificaţie. Cum demonstrăm prioritatea lui Dumnezeu în viaţa familie? Participând efectiv şi afectiv în viaţa Bisericii, trăind rugăciunea în mod particular, consumând Scriptura pentru că este pâine pentru suflet, fiind darnici cu cei ce nu au şi prin alte o mie de moduri.

Ea este ceea ce avem mai scump pe pământ. Pentru că ei ne vor fi alături în orice clipă a vieţii. La bine şi la rău. Ne vor ajuta când vom avea nevoie. Vor râde cu noi şi vor aplauda triumfurile noastre. Vor plânge atunci când vom experimenta eşecuri. De aceea, familia merită timpul nostru. Cum demonstrez că familia se află în zona de top a priorităţilor mele? Investiţia cea mai valoroasă este investiţia de timp. Unii îl cumpără cu jucării sau gadgeturi, dar timpul nu este bani. Time is money nu se aplică în cazul de faţă. Aşa că spor la plimbări, poveşti, discuţii şi altele… precum o luptă cu perne sau o trântă cu fiul cel mic. Este un dar extraordinar.

E nevoie ca el şi/sau ea să îşi exercite influenţa în lume. Să se exprime la nivel profesional. Odată cu succesul vine şi împlinirea prin muncă. Omul a fost creat ca să modeleze creaţia lui Dumnezeu. Este un factor ordonator şi (re)creator. El trebuie să îşi scoată din pământ hrana cu „sudoarea frunţii”. Astăzi, „pământul” de lucrat poate fi pixul şi hârtia pentru scriitor, foaia de calcul pentru economist, trupul şi mintea pacientului pentru doctor, clădirea pentru constructor şi lista poate continua. Trag un semnal de alarmă asupra extremelor: workoholoci şi trântori.

Revenim la oameni. La cei dragi. Cu ei ne petrecem sărbătorile. Pe ei îi invităm la aniversările şi onomasticile noastre. Pentru că omul a fost creat o fiinţă socială, are nevoie de companie. De comunicare. De comuniune. De ce familia extinsă înaintea prietenilor? Pentru că sângele apă nu se face. Ei, acum nu suntem chemaţi să decidem pe cine păstrăm în viaţă şi pe cine trimitem la ghilotină. Evul mediu a trecut. Dar poate vom fi puşi în faţa unei alegeri: cu cine îmi voi petrece sărbătorile? Daca poţi, petrece-le cu toţi: familie şi prieteni. Poate şi cu vreo doi trei vecini. Dar familia rămâne os din oasele tale şi carne din canea ta.

Am lăsat la urmă hobby-urile pentru simplul motiv că sunt „inumane”. În sensul că, deşi pot implica o comunitate de persoane (vezi bikerii sau gamerii), în sine sunt lipsite de viaţă. De suflu. De spirit. Iar faţă de materie te raportezi cu un grad de detaşare. Ele sunt plăceri. Iar un om de succes, un familist de succes, este un om disciplinat care îşi cunoaşte şi urmează priorităţile. De aceea am exlus jobul de pe podiumul listei.

Am o întrebare. Cum navighezi printre priorităţi atunci când apar urgenţe? Simplu. Te întrebi dacă urgenţa este o prioritate. Şi o tratezi ca atare. În funcţie de locul priorităţilor din lista de mai sus.

Concluzionez cu o remarcă ramasă memorabilă în învăţăturile Mântuitorului din Matei, 22:37-39: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Iată filtrul adevăratelor priorităţi. Îl foloseşti?