Single Blog Title

This is a single blog caption
7 PASAJE BIBLICE pentru TAŢI

7 PASAJE BIBLICE pentru TAŢI

După luni de zile în care fiul meu era paralizat de frică la vederea lui Alfa, labradorul cuminte al familiei, i-am demonstrat că poate să stea drept în faţa jucăuşului patruped. Cocoţat pe maşină, l-am coborât bărbăteşte pe gazon în ciuda scâncelilor sale. Şi a văzut că poate. Că nu trebuie să fugă în casă. Sau să mai zbiere din fundul plămânilor. L-am încurajat, l-am învăţat, l-am forţat. Şi a reuşit. Mândru de realizarea aceasta îi mărturiseşte Mihaelei: Mami, tati e un erou! Mă străduiesc… Adevăraţii eroi sunt taţii biblici.

 

1. Iar dacă nu vă place să slujiți Domnului, atunci alegeți-vă acum cui veți sluji. Eu însă și casa mea vom sluji Domnului! (Iosua 24:15)

Un tată ştie că în lume există forţe spirituale. Şi mai ştie că atunci când se poziţionează de partea binelui, cu întreaga familie, victoria este garantată! Pentru că Dumnezeu este alături.

 

2. Cine cruță toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme. (Proverbe 13:24)

Oare să fie „păliticăli cărect”? Ce-ar spune Protecţia Copilului? Important e ce spune Dumnezeu. El este modelul absolut în materie de tăticie. Pedeapsa, chiar fizică, dar nu violentă şi descreierată, înseamnă iubire.

 

3. Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El și copiii lui au un loc de adăpost la El. (Proverbe 14:2)

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. Taţii trebuie să fie neînfricaţi. Aşa le insuflă copiilor curaj. Dar trebuie să se supună unei autorităţi mai mari: Dumnezeu. Cum? Împlinind poruncile Lui.

 

4. Fericit este omul care-și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă. (Psalmul 127:5)

Unu? Doi? Trei? Câţi dă Dumnezeu? Eu cred că minim doi. Dar cu cât mai mulţi, cu atât mai multă fericire. Presărată cu supărări, desigur efemere.

 

5. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5:8)

Un test al credinţei este grija faţă de aproapele. Şi cine face parte cel mai intim din categoria aproapelui dacă nu cei din casa ta. Copiii. Soţia. Tatăl este responsabil de îndeplinirea nevoilor materiale ale casei. Mai mult chiar, el este răspunzător de împlinirea necesităţilor spirituale. Acestea primează.

 

6. S-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i sa făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. (Luca 15:20)

Taţilor, fiii şi fiicele voastre vă vor greşi enorm de mult. Ce veţi face? Îi veţi iubi. Îi veţi aştepta. Îi veţi căuta. Pentru că pentru voi ei nu sunt fiii risipitori. Ei sunt fiii voştri. Asta contează.

 

7. Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului. (Efeseni 6:4)

Cum poţi întărâta la mânie? Pedepsindu-i dezechilibrat. Inhibându-ţi emoţiile. Certându-i nemotivat. Acţionând imoral. Aşezaţi-i sub autoritatea Tatălui ceresc prin rugăciune şi vor creşte armonios.

Tatăl este eroul din viaţa copilului său. Sau aşa ar trebui să fie. Eroismul constă în capacitatea de a rezolva situaţii limită? Nu doar. Înseamnă a duce pe copiii la şi de la şcoală sau antrenament. A munci zilnic pentru a le pune ceva pe masă. A vorbi cu el sau ea când a fost trădat de prietenul cel mai bun. Şi multe altele..

Taţi, succes! Faceţi o treabă extraordinară!

Gabriel Braic, 28.07.2018

Scrie un comentariu